Un gând despre azilele de bătrâni şi întrebări pentru guvernanţi
M-am tot gândit zilele acestea văzând isteria națională creată cu azilele de bătrâni.
Care mai de care se vaită de soarta lor. Dar în toată nebunia asta, tot pe privați au sărit.
Atunci mă întreb, dacă tot este noua modă să-i ducem pe părinții noștri și pe bunici în astfel de stabilimente denumite generic azile de bătrâni,
- de ce statul Român nu a creat astfel de stabilimente, deși era previzibil acest lucru de când au plecat din țară 5,6 milioane de români buni de muncă?
- de ce nimeni nu a calculat media perioadei unui bătrân adus într-un astfel de centru și până când s-a înălțat la ceruri?
- de ce nu a verificat nimeni costurile și persoanele care sunt cazate în azilele de stat și costurile din azilele private, pentru că la stat se intră numai pe pile?
După cum se prezintă situația și vaietele, ai impresia că aceste centre erau fabrici ale lui Mengele.
Se lucrează pompieristic, la cald și se raportează doar amenzi și închideri de azile. Prea simplu, prea ca la țară!
Este o dilemă care mă bântuie: doar demiteri de directori, atât?
PS: postare doar pentru cei cu neuroni care pot citi la rece acest mesaj.
Foto: Oana Nechifor
